Vizitează

Oamenii

Cei care au purtat numele

• Michael Ambrosi sen.

  Președinte al Comisiei Viticole, pepinierist, autor de pliante despre altoire

  Michael Ambrosi sen. (1862–1933) provine dintr-o veche familie de cultivatori din zona Târnavei. În 1875, la moartea tatălui, a întrerupt școala la 13 ani și a preluat viile, terenurile și pășunile familiei; de atunci a învățat meseria în vie. Când filoxera a ajuns în zonă, în 1889, a înaintat un referat Consiliului Asociației Agricole Săsești și a cerut înființarea unei comisii viticole; comisia a fost creată, iar el a fost numit președinte. Din 1892 a lucrat zece ani cu Friedrich Caspari, ținând cursuri și lucrări practice, iar din 1901 a reprezentat cultivatorii sași în Consiliul Asociației. A avut 20 ha la Mediaș, cu viță de vie și butași hibrizi americani, și 70 ha la Crăciunel, suprafață care după naționalizare a stat la baza stațiunii de cercetare de la Blaj. A scris pliante despre altoire, între care «Un nou proces de altoire» (1910, revizuit în 1928).

  Portret

• Michael Ambrosi jun.

  Pepinierist, director la Aiud și Buftea, autor al «Der praktische Weinbauer», primar al Mediașului

  Michael Ambrosi jun. (1880–1940) a urmat Școala Agricolă din Mediaș (1894–1897), școala de lăptărie din Sárvár (1897–1898) și academia de viticultură de la Budafok, absolvită în 1903. În 1902 a preluat inițiativa cumpărării proprietății de la Aiud, căreia i s-a dat în 1905 numele «Ambrosi, Fischer & Co.» și pe care a condus-o din 1912; în 1906 a publicat «Der praktische Weinbauer», cu trei ediții și o versiune românească la Craiova în 1913. Din 1907 a fost asociat și director al pepinierelor Principelui Știrbey de la Buftea, cu 40 ha de butași, 12 ha de școală de vițe altoite și 8–10 milioane de butași pe an. În 1919 a preluat podgoriile Gräfenberg, în 1924 s-a mutat la Mediaș, iar în anii 1920 a făcut selecțiile de clone de la care provine, probabil, numele Fetească Regală. A fost primar al Mediașului din 1933.

  Portret

• Dr. Alfred Ambrosi

  Avocat, viticultor, curator al Bisericii Evanghelice din Mediaș

  Dr. Alfred Ambrosi (1895–1974) a absolvit Liceul Stephan Ludwig Roth, apoi a plecat pe front ca artilerist în Primul Război Mondial. După o rană și o intoxicație cu gaz a studiat dreptul la Cluj-Napoca și a obținut doctoratul în 1921; și-a aprofundat apoi cunoștințele viticole la Universitatea Agricolă din Berlin și la universitatea de comerț. A lucrat câțiva ani pentru Hugo Stinnes la Hamburg, apoi pentru același angajator în țară. În 1927 a preluat domeniile de la Crăciunel, unde a cultivat viile după cele mai moderne metode și s-a făcut cunoscut prin sortimentele de vin și prin activitatea din cramă. Exportul de butași i-a adus recunoaștere internațională, mai ales prin selecția «Ambrosi-special» și prin prezentările de la congresele de viticultură. În 1942 a devenit curator al Bisericii Evanghelice din Mediaș, până la emigrarea în Germania. A murit la München în 1974; reclamele lui pentru vin transilvănean apar în presa germană în 1967, 1971 și 1972.

  Portret

• Hans Ambrosi

  Director al podgoriilor de stat din Hessen — Kloster Eberbach; scriitor de vin

  Hans Ambrosi (1925–2012) a obținut bacalaureatul la Liceul Brukenthal din Sibiu în 1942, imediat înainte de a fi chemat în armată și trimis pe frontul rusesc. După război a plecat definitiv în Germania, în 1947, și a studiat agronomia la Stuttgart-Hohenheim între 1948 și 1951, cu doctoratul obținut doi ani mai târziu. A lucrat la Institutul de cercetări pentru vița altoită din Geisenheim, apoi ca asistent la Institutul de pomologie din Stuttgart-Hohenheim. În 1954 a plecat în Africa de Sud, unde a condus secțiunea de viticultură a Universității Stellenbosch și a pus bazele Institutului Nietvoorbij. Din 1966 a fost directorul podgoriilor de stat din Hessen, la Kloster Eberbach, unde a restaurat mănăstirea și a inițiat festivalul de muzică de la Rheingau. S-a pensionat în 1990 și a publicat peste 60 de cărți; în 2001 a primit Premiul Cultural al Sașilor din Transilvania.

  Portret

• Friedrich Caspari

  Pionier al replantării, colaborator al familiei Ambrosi, comisar de stat pentru filoxeră

  Friedrich Caspari (1858–1935) este celălalt pionier al replantării Europei cu viță altoită, alături de Michael Ambrosi sen. S-a format la școala de viticultură de lângă Viena — Klosterneuburg — și s-a întors în Transilvania în 1892, când a fost numit comisar de stat pentru combaterea filoxerei. În același an a început colaborarea cu Michael Ambrosi sen., cu numeroase cursuri și lucrări practice ținute împreună timp de zece ani. Broșura familiei descrie o împărțire a sferelor de influență: Caspari a lucrat mai ales spre vest — Transilvania, Ungaria, Austria, Germania, Liechtenstein, Rusia — și puțin în Valahia, unde a fost director al pepinierelor Principelui Știrbey de la Drăgășani, cu o pepinieră la Joita, lângă București. Ambrosi a lucrat spre est și sud, iar mai târziu peste ocean. Datele de viață folosite aici nu apar în broșura familiei.

  Portret

• Barbu Știrbey

  Principe, proprietar al pepinierelor de la Drăgășani și Buftea

  Barbu Știrbey apare în sursele familiei Ambrosi ca principe și proprietar al pepinierelor de la Drăgășani și Buftea. Pentru el, Michael Ambrosi jun. a plantat în 1904 o livadă de zece hectare la Buftea, ajunsă la 50 ha în 1909, și s-a ocupat de 30 ha de caiși și prune; din 1907 a fost asociat și director al pepinierelor princiare. Tot la Buftea funcționau 40 ha de podgorie de butași și 12 ha de școală de vițe altoite, cu un sistem de irigații de aproximativ trei milioane de litri pe zi, iar angajații erau specializați la Aiud.

  Portret

• Josef Fischer

  Asociat în firma «Ambrosi, Fischer & Co.» de la Aiud

  Despre Josef Fischer sursele acestui dosar nu păstrează aproape nimic: nici o dată, nici un portret, nici o scrisoare. Numele lui supraviețuiește în firma «Ambrosi, Fischer & Co.» de la Aiud, jud. Alba, al cărei catalog de toamnă 1936 — tipărit la Aiud în septembrie — îl pomenește doar în antet, alături de adresa telegrafică «Ambrosi-Fischer Aiud», telefonul nr. 22 și contul CEC nr. 43.026. Firma se prezintă ca membră a Asociației generale a Pepinieriștilor din România și notează că există «de peste 35 de ani», ceea ce trimite începuturile ei înainte de 1901. Catalogul din 1936–1937 listează pomi fructiferi, trandafiri, portaltoi americani și vițe altoite, între care Fetească Regală. Atât: un nume de firmă, o pepinieră și un catalog.

  Portret